"REFLEXIO" - Ianuarie 2025
"Marilena Zahiu explorează teme ale identității feminine, dar și relația dintre natural și artificial și modul în care construcția anatomică și decorativitatea pot atât spori, cât și fragmenta percepția noastră asupra formei umane. Intitulând această expoziție „Reflexio”, artista se referă nu numai la reflexia fizică, ci și la procesul mental de contemplare – atât al privitorului care observă aceste lucrări, cât și al figurilor însele, multe dintre ele părând pierdute în momente de introspecție liniștită.
Marilena Zahiu își propune să prezinte publicului o serie de picturi în care explorează nuanțat identitatea feminină, depășind simplele categorizări și prezentând femeile ca ființe complexe capabile să întruchipeze simultan calități aparent opuse. Conceptul picturii Marilenei Zahiu constă în această tensiune – între forță și blândețe, între a fi observat și a fi interiorizat, între decorativitate și profunzime.
Lucrările, așadar, demonstrează o abordare distinctivă a formei feminine care îmbină reprezentarea figurativă cu elemente abstracte și modele geometrice îndrăznețe, ce amintesc de design-ul anilor ‘70. Titlul „Reflexio” pare deosebit de potrivit, deoarece lucrările par să reflecte asupra dualității dintre natural și construit, dintre organic și geometric. Modul de tratare a formei feminine este demn de remarcat pentru accentul pe gest și ipostază, mai degrabă decât pe identitate individuală. Fețele, atunci când sunt prezentate, sunt adesea profiluri sau ascunse privirii publicului, sugerând că aceste lucrări se referă mai puțin la portretizare și mai mult la explorarea temelor universale ale prezenței feminine și limbajului corpului. Această abordare creează un sentiment atât de intimitate, cât și de distanță – vedem aceste figuri în momente private, dar ele rămân oarecum îndepărtate și idealizate.
O privire atentă remarcă imediat o anumită poezie a compozițiilor, accentuată de o interacțiune remarcabilă între formă și abstractizare: figurile ies din și se dizolvă în fundaluri geometrice abstracte, creând un sentiment atât de prezență, cât și de trecere. Compozițiile echilibrează elemente structurate cu forme fluide, organice. Poetice sunt și gestul și nemișcarea: multe dintre figuri sunt surprinse în momente de contemplare liniștită sau mișcare subtilă. Mâinile, în mod special, spun povești – atingând fețe, ținând obiecte sau odihnindu-se în ipostaze meditative.
Creând un contrapunct vizual ritmic față de liniile curgătoare ale corpului, artista folosește un contrast izbitor între studiile monocromatice ale nudurilor și zonele vibrante, geometrice și decorative ale veșmintelor. Formele feminine sunt redate într-o paletă de griuri estompate, creând o calitate aproape sculpturală care subliniază curbele și planurile naturale ale corpului. Această tratare în nuanțe de gri oferă figurilor o calitate atemporală, clasică, în timp ce le face simultan să pară contemporane și abstracte.
Compoziția fiecărei lucrări demonstrează o atenție deosebită pentru spațiul negativ și suprafețele cromatice abstracte care fragmentează fundalul. Această fragmentare creează un sentiment de ambiguitate spațială, în timp ce, simultan, înrădăcinează figurile într-un context estetic modernist, ce amintește evident de nudurile lui Egon Schiele.
Marilena Zahiu prezintă un studiu fascinant al femeilor printr-o lentilă contemporană, redându-le vulnerabilitatea dar și puterea. Vedem că în aceste picturi există, într-adevăr, o tipologie distinctă, caracterizată de prezența figurilor alungite, grațioase, dar și un accent pe momente contemplative, solitare. Totodată artista ne arată preferința sa pentru crearea unor stări sau emoții prin ilustrarea de mâini și gesturi.
Abordând o paletă de culori sofisticată, dominată de galbenuri, roșii, turcoaz și tonuri neutre, Marilena Zahiu ne arată o intersecție complexă a fragilității, vulnerabilității și puterii femeii în aceste picturi. Puterea este exprimată prin ipostazele încrezătoare și prezența compozițională puternică a figurilor, privirile directe, neclintite din unele portrete, forța arhitecturală a elementelor geometrice, utilizarea îndrăzneață a culorii și formei. Vulnerabilitatea apare în privirile introspective, orientate în jos, redarea delicată a mâinilor și fețelor, sau natura fragmentară a unor compoziții. Față de nudurile lui Egon Schiele, vulnerabilitatea explorată de Marilena Zahiu este abordată cu mai multă blândețe: nudurile lui Schiele transmit adesea disconfort psihologic sau tensiune sexuală, în timp ce aceste figuri sugerează introspecție și stăpânire de sine, iar textura rugoasă, ca de ciment, a trupurilor pictate de artistă pare protectoare mai degrabă, decât expusă.
În loc să prezinte aceste calități drept contradicții, artista reușește să le ilustreze ca aspecte interconectate ale experienței feminine. Figurile apar simultan puternice și vulnerabile, puternice în dorința lor de a fi văzute în momente de contemplare sau incertitudine.
Efectul general al expoziției este profund umanizant – acestea nu sunt figuri idealizate, ci reprezentări care vorbesc despre experiența trăită și prezența încarnată."
Diana Roman
Critic de artă







"Reflecții, reflexii, Reflexio"
Câteva cuvinte despre pictura Marilenei Zahiu
"Un fel de atenționare, de la început: Marilena Zahiu este o pictoriță tânără!
Dar situarea prea leneșă în câmpul semantic asociat – energie, entuziasm, nepăsare,
nerăbdare, început, șoc, bravadă etc.– ar fi deosebit de înșelătoare!
O capcană pentru superficiali.
Pentru că la ea, toate atributele vin cu un contrapunct. Energia e perfect temperată,
entuziasmul e disciplinat, nepăsarea e nonșalanță, nerăbdarea e mascată elegant, iar
debutul e, de fapt, instalarea degajată în competență.
Competența sau in-competența pictorilor contemporani e un subiect încă șocant pentru cei
mai mulți, iar bravada teenager-ilor e și obositoare, și comică, și tușantă. Nu putem examina
foarte profund toate aspectele, nu le facem aici dreptate veșnicilor adolescenți din pictură,
așa că expediem foarte rapid nevoia de exhibit, oarecum justificată generațional (și degetul
pe rană, și împăratul gol), în favoarea unor atribute și caracteristici complet atipice și șterse
nedrept și comunist din palmaresul picotrilor tineri: distincție, grație, rezervă, lejeritate și
finesse – zugravul de subțire, venit în 2025, în timpurile noastre, ale tuturor.
Cam cât, pe ceas, te poți uita la o lucrarea premeditat violentă expusă deasupra mesei la
care acum ești obligat să mănânci sănătos, nu să-ți bei mințile? Sau ce mai înseamnă să te
uiți la o lucrare? Sau ce înseamnă sănătate și în câți chiloți și intimități mentale mai vrei să
intri? Ștergi lucrarea cu privirea și nu mai contează? O contempli și devine igredientul unei
perpetue insanități? Nicio secundă de iertare? Nici măcar cromatică? Nici la mine-acasă?
Niciun minut de recuperare, viscere și pe canapeaua mea?
La muzee nu se prea mănâncă... și ești absolvit prin volum... poți să treci la următoarea
capodoperă grea...
Lucrările Marilenei ridică întrebările mari, dar o fac cu gentilețe de salon. Întorc parțial și
lumina, și sunetul discret, și radiația benefică, din definiția de dicționar a reflexiei. Răsfrâng și
razele bune, ca rezultat al contactului cu suprafața dură a realității, pe care însă nu o ignoră
niciunde.
Toată expoziția Reflexio e o întoarcere a miriadelor de imagini complexe cu care ne hrănim;
un proces discret de transubstanțiere, făcut fără transpirația de muncă grea. O odihnă a
răspunsurilor: mă pot cunoaște pe mine și prin mine pe alții, pot corecta cu delicatețe
postúrile dureroase, pot găsi o umbră de umor în cea mai tristă situație. Pot. Nicio negație –
doar enunțuri discrete, low-key, a ceea ce se poate rezolva prin pictură."
Mihaela Pascu
Privitor matusalemic și curator nou-nouț
